luni, 1 martie 2010

Apatie conjugala

Azi defilam ca patrupedele intre bucatarie si dormitor...

„Nu mai avem cafea?
Du-te pana la vecina!“

Imi place cand te scarpini intre craci! Parca imi dovedesti ca feminitatea e un zvon si ca in fond tot mamifere am ramas!
Ca ne iubim o stim noi amandoi...
Chiar daca nu ne-o spunem, o simtim, mai ales in gustul amar al senzatiei ca iubirea nu este nimic altceva decat sa stii ca mai bine ramai, ca oricum nu ai unde te duce!

2 comentarii:

  1. :(
    imi pare rau!
    vezi de ce nu vreau sa ma marit? :-<
    oare iubirile alea ca in filme si ca in carti or exista doar in filme si in carti? oare doar acolo fug oamenii dupa trenuri, se tin cu dintii de vant si se impusca in palma ca sa li se para ca durerea e bataia unei inimi?

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Adia: sa stii ca exista intr-adevar iubirile ca-n film! Problema este ca nu suntem in stare sa finalizam relatiile demn. Mai devreme sau mai tarziu le murdarim si ne complacem in micimi. Asta este adevarata problema. Poate ca ar trebui sa ne spunem unul altuia adio cand e lumea mai frumoasa, fara a astepta momentul cand nu-l mai putem mirosi pe cel de langa noi.
    Mai bine un sfarsit cu groaza, decat o groaza fara sfarsit

    RăspundețiȘtergere