luni, 1 martie 2010

Inger

M-am intrebat o viata intreaga, oare cum miros ingerii?
Te privesc cu ochiul naufragiatului...
Ne desparte un colt de masa, si-l urasc ca indrazneste...
Nu aud ce spui. Mi-a inghetat pleoapa deschisa, m-i s-a tatuat forma buzelor tale pe retina in clipa in care mi-ai vorbit! Si am ramas asa ca intr-un soi de cadere libera...Imi pare ca te joci cu secundele, le modelezi ca pe plastelina...le dai ritm...
Urasc spatiul dintre corpurile noastre! Ma inpiedica sa te fac sa taci, sarutandu-ti vorbele inca inainte sa mi rostesti in fata...Daca ai fi umbra unui copac, as elogia singuratatea ta...De-ai fi un fulg de nea, as elogia tandretea cu care mori pe obrazul meu...
Degeaba incerc a te transforma in exercitiu de uitare! Esti doctrina mea si-ti ceri dreptul! Ceainicul imi urla catehisme, e preotul meu...sa inceapa Slujba!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu