luni, 29 martie 2010

Pescarul

In mijlocul unui peisaj de vis, sa zicem la strandul din Matala, pe insula Kreta, se plimbau palcuri de turisti grabiti cu cate 3 aparate de fotografiat fiecare in cautarea motivului perfect. Domnul Ixulescu, cetatean englez, roialist convins, par rosu, pistruiat din cap pana-n picioare, de profesie banchier in renumitul City din Londra sare, cu tot cu cele 120 de kg ale sale, sare din stanca in stanca ca o caprioara zvelta. Zambetul de pe fata sa rotunda concureaza in aceeasi liga cu soarele imens, care desi este abia ora zece ranjeste cam cu 28 de grade.
La un moment dat vede managerul nostru o mica barca vopsita in alb si albatru, parcata pe nisip cam la 20 de metri distanta. Ii sticlesc ochii ca unui vanator in fata caprioarei si se apropie pentru a face poza anului, poza vietii, poza pozelor!
Cand a ajuns langa barca, vazu in ea un pescar la bustul gol, cu palaria trasa pe ochi. Asta era momentul momentului. Fara sa stea prea mult pe ganduri, pune pusca, adica aparatul de fotografiat la ochi si....Click! Asta trebuie sa fie poza deceniului.
Iritat de sunetul aparatului foto, care nu vroia sa se incadreze in monotonul fasait al valurilor se trezi si pescarul si-si ridica palaria de pe ochi cu o miscare demna de o noua definitie cuvantului lent.
>Kalimera< spuse englezul mandru ca a invatat in doua saptamani deja 3 cuvinte grecesti )acestea fiind kalimera, kalispera si kalinichta).
>Buna ziua< raspunse pescarul intr-o engleza impecabila (traiasca globalizarea).
>Ma scuzati ca v-am deranjat cu poza...sper ca nu aveti nimic impotriva ca v-am fotografiat.<
> Ah...nici o problema...m-am obijnuit< spuse pascarul cu fata atat de ridata si zambi amabil.
> Dar...< incepu englezul, > Cum de nu sunteti pe mare sa dati la peste?<
>Am fost deja azi dimineata.<
>Da? Si ati prins ceva?<
>Sigur ca da...a fost o zi buna. Am prins cam12 pesti asa de-o mana. O sa-mi ajunga 2-3 zile!<
>Adica, maine nu iesiti in larg?<
>Nu.<
>Adica abia poimaine mai pescuiti?<
>Da.<
>Pai bine, dar...din punct de vedere economic...nu va inteleg...De ce nu pescuiti mai mult si puteti vinde tot ceea ce prindeti peste necesitatile dumneavoastra. Daca strangeti banii pe care-i castigati intr-un an mai puteti cumpara o barca...<
>Pai de ce?< intreba pescarul.
>Pai foarte simplu< spune englezul. Daca mai cumparati o barca puteti angaja un pescar, si prindeti dublu. Cu banii stransi puteti lua o barca si mai mare. In cativa ani veti avea 5 sau sase barci mari. Veti deschide un restaurant de peste in port. Si o fabrica de peste. In cativa ani va puteti cumpara un elicopter sa vedeti de sus miscarile pestilor si vezi prinde si mai multi. Iar in zece ani puteti deja iesi la pensie si puteti sta de dimineata pana seara la soare aici pe plaja asta admirand superbitatea naturii si savurand din plin viata.<
>Pai si pana ai venit dumneata si m-ai trezit ce-am facut?<


Liber dupa o nuvela de Heinrich Böll.

3 comentarii:

  1. Unde e morala noastra cea de toate zilele? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Morala este ca alergam sa prindem stadiul pe care l-am avea fara sa alergam! ;-)
    Dar vroiam ca fiecare sa-mi spuna care e morala dupa parerea lui!

    RăspundețiȘtergere
  3. Morala? Hmm, parca se spune ca cine alearga dupa mai multi iepuri nu prinde niciunul sau ca tot alergand orbeste dupa niste idealuri al naibii de materialiste, uitam, in speta, ca suntem prinsi intr-un cerc vicios pentru ca, intr-un final apoteotic, sa uitam pana si de ce alergam sau chiar faptul ca ne mai zbatem in cautarea a ceva...
    Deh, putem sa filozam o groaza pe tema asta si nu cred ca ne-ar ajunge amaratul timp al unei singure vieti :)

    RăspundețiȘtergere