miercuri, 3 martie 2010

Stan Getz, un pahar de Porto si Autumn Leaves


Exista nopti pe care le ador, nopti de sfasiere sufleteasca! Le traiesc rar, ca pe orice fericire, care ma cauta doar din cand in cand, de teama c-as putea sa ma obijnuiesc sa zambesc. Sunt nopti de creatie in care am nevoie doar de trei lucruri: un pahar de porto, Stan Getz in surdina si Autumn Leaves...
Cate odata ma intreb si eu de ce Stan Getz? Pentru ca a facut, dupa parerea mea, cel mai sincer Jazz posibil, fara salturi mortale si 16 piruete. L-am putea numi Jazz accesibil, si poate ca si este...bazandu-se pe o orchestratii simple si oneste! Dar iubesc simplul lui Getz! Acest Cool Jazz care din fericire nu are nimic de-a face cu prea suptele Bar Jazz-Compilations cu caracterul profund al unui cearceaf alb apretat.
Mi-e dor de baruri de jazz in subsoluri, fara ferestre, unde privesti printre nori de fum, frumoase inbracate-n rosu, invelite-n nori de mister, fumand (neaparat cu sipca) tigari lungi, mai lungi, si mai lungi!
Mi-e dor de nopti in care timpul are pauza...Mi-e dor de lumi fara ceas!


2 comentarii: