luni, 12 aprilie 2010

Intre dragoste si nepasare este doar un centimetru...

Vrei sa-mi zmulgi si ultimul strop de demnitate din mine?
Ma-ntreb cand am devenit din dragostea ta cea mai mare catastrofa noastra cea mai destructiva.

Erai pana nu demult adierea de necunoscut de pe pielea mea cand ingenuncheam sub un petec de eternitate. Imi respectai nesiguranta puerila...Nu ma atingeai decat cu priviri. Intunericul ne ajuta, nu ma vedeai, nu te vedeam...Doar ne simteam prezenta apasatoare...Iti simteam suflul ca o vibratie de evantai...
Erai everestul meu...Iar cand te escaladam nopate de noapte, strigam intr-o voce, rastigniti pe lacrima fericirii...

Astazi impartim aceeasi canapea si-mi esti mai straina decat aerul rece in luni de ianuarie-disperat, cand plang dupa culori de primaveri-visare-.
Faptul ca ma urasti imi mangaie ciobul de suflet, de tine inca nespurcat, si-mi zic noapte de noapte: ce bine ca nu iti sunt egal. Orice sentiment, chiar si ura este mai bun decat nepasarea...

8 comentarii:

  1. Mi-a plăcut mult: "suflul ca o vibraţie de evantai" şi "erai everestul meu..." Mi-am adus aminte de un fragment de-al meu http://mihaela13o.wordpress.com/2009/10/26/ceasornicul-fragment-de-roman/
    O zi însorită, plină de frumos!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Miha...inseamna ca suntem "frati de metafore"!
    Si asta este bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa metafora "suflul ca o vibratie de evantai".. Imi place, ca dicolo de cuvinte, se simte experienta traita.. si cata dreptate ai..
    O zi frumoasa, Simona

    RăspundețiȘtergere
  4. @Simona ma bucur sa te regasesc pe planeta mea!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu Mihaela esti geaman la idei, cred de aceea m-ai si atras mistic...:)))
    Intr-adevar nepasarea este mai crunta decat ura. Pentru ca atunci cand urasti iubesti in acelasi timp.

    RăspundețiȘtergere
  6. chiar esti demential...nu am cuvinte...superb nu ar fi de ajuns!!!!

    RăspundețiȘtergere