vineri, 16 aprilie 2010

Si totusi parca te astept...

Si totusi parca te astept sa te intorci in ajunul deraierii mele ex nunc...sa ma intoxici cu pofta de maine...sa ma vindeci de debusolare.
Invat sa blestem durerea ambitioasa din cordul meu.
Mi-e dor de martie cu-ale lui pacate blasfemice, cu-ale lui indemnuri de voluptate cu potopuri inimaginabile ce ne-ncuiau in mansarde -batai de ud la geam-
Mi-e dor de martie ca de un miros aparte pe care nu-l impartasesc cu nimeni...
De cand ai plecat din viata mea, maine si-a pierdut dreptul de existenta iar ieriul este coloana mea sonora de zi cu zi. Dimineata deschid fereastra indiferent de anotimp si-mi soptesc:
„Ce martie ideal...ce martie infinit...ce martie fara sfarsit...!"
Cafeaua o beau de cele mai multe ori rece...o uit pe biblioteca langa poza ta cand trec pe-acolo sa-ti mangai fata.
Apoi imi fac cuminte bagajul si ma duc la gara. Ma asez pe aceeasi banca si te astept sa te intorci in ajunul apocalipsei mele personale, sa ma-nveti sa-mi misc picioarele ritmic si sa-mi spui ca asta se numeste „a merge“, sa ma-nveti sa rad tragandu-mi cu degetele falcile intr-o parte...si sa nu razi la randul tau vazand grotescul desenat de ranjetul meu stangaci...
Si totusi parca te astept sa te intorci in ajunul deraierii mele ex nunc...sa ma intoxici cu pofta de maine...sa ma vindeci de debusolare.

21 de comentarii:

  1. Mi-a placut,ai scris ok.Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. De multe ori spun ceva cand am impresia ca omul nu stie. In articolul tau, tu esti blocat in trecut, dar STII asta. Asa ca nu pot decat sa te felicit pentru cat de frumos poti sa exprimi un fapt mai putin benefic pentru sufletul tau, acest blocaj. E un paradox.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Lili ai perfecta dreptate. Sunt un om injumatatit. Jumatate din mine am lasat-o in cateva episoade din trecut sau am pierdut-o daca vrei asa. Dar cred ca este soarta fiecarui om...Poate ca alti oameni au o capacitate mai buna de a trage real o linie si de a uita. Sau poate ca sunt mai degraba capabili de a ignora. Sau poate ca nu stiu sau nu vor sa exprime ce simt!

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Lili trebuie sa completez ceva! Daca ma analizez asa la rece...nu numai ca sunt blocat in trecut dar mai si sarbatoresc blocajul asta!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt deacord cu Lili si cred ca o problema constientizata este pe jumatate rezolvata(asta daca vrei:)).Imi place ca iubesti sa exprimi ce simti si asta duce la constientizare. Faptul ca sarbatoresti "blocajul" este minunat, te va ajuta sa consumi, sa arzi, sa epuizei "problema" si astfel sa mergi mai departe..
    o zi frumoasa,Simona

    RăspundețiȘtergere
  6. @Simona exact...daca vreau. Momentan ma folosesc de trecut...ma stimuleaza, ma ajuta sa creez...
    Totusi trebuie sa clarific o treaba. Nu trebuie sa credeti chiar tot ce scriu. E adevarat, exista momente din viata mea care ma inspira. Dar asta nu inseamna ca este real tot ce scriu. Stii...libertatea autorului...
    ,-)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mă regăsesc atât de bine în sărbătorirea blocajelor :), blocaje uneori dorite, întreţinute şi...savurate...parte datorită unor episoade anume din trecut, parte pentru că aşa sunt eu, cu o înclinaţie pentru trecut, dincolo de normal...M-am explicat mai bine aici: http://www.rontziki.ro/2009/08/mi-e-dor.html

    RăspundețiȘtergere
  8. Un vers care te emotioneaza, nu poate fi scris decat din suflet. Si nu poti sa exprimi ce nu simti.

    Eu nu cred in soarta. Eu cred in alegeri. Nu esti un om injumatatit. Dimpotriva, te intregesti cu fiecare experienta pe care o ai. Pe care o traiesti. Si e important sa ai cat mai multe experiente. Trecutul nu exista decat in mintea ta. Si ramanand blocat acolo, nu faci decat sa ratezi trairea prezentului. Doar asta conteaza. Timpul prezent. Sufletul tau doreste cu ardoare sa experimenteze, sa realizeze despre el ca este absolut. De aceea a venit in relativ, de accea a acceptat ingradirea uni corp. Mintea ar trebui s-o folosesti pentru creearea realitatii tale, nu pentru a-ti reaminti tot timpul ce ai trait odata. Omul de ieri nu vei mai fi niciodata. Maine poti sa fii ce vrei tu.
    Faptul ca iti sarbatoresti trairile, este extraordinar. Doar un om evoluat este capabil de asta. Fie ele trairi pozitive sau mai putin. Ideea este sa iti permiti si altceva.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Lilisor...exista oameni pe lumea asta, care chiar au un feeling pentru suflete. Si pentru ca tu esti un asemenea om, plec capul si tac. Orice as mai adauga la ceea ce ai scris tu este ca nuca in perete, de aceea...tac! Si-ti multumesc pentru cuvinte! ;-)

    RăspundețiȘtergere
  10. Trecutul ne definește iar uneori vidul creat ne hrănește. Fără el, n-am fi ceea ce suntem acum. Frumos ai scris! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Miha Asa este! Merci pentru vizita! Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu am ramas fara cuvinte. Oricum au scris altii si pentru mine. Tine-o tot asa! E foarte frumos ce scrii.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Daniela Merci! Este ca intotdeauna o mare placere cand treci pe aici!

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte frumos scris, mi-a placut. :) Totusi, blocajele sunt urate pentru ca te fac sa pierzi prezentul, ceea ce e trist, pentru ca pierzand prezentul iti negi sansa viitorului si te condamni la a trai vesnic (sau macar o perioada) aceeasi clipa trecuta in loc sa creezi altele noi, mai frumoase.
    Eu cred ca tot ce se intampla are un rol in viata noastra, bun sau rau, placut sau neplacut, a fost acolo pentru atata timp cat a fost nevoie, asa ca trebuie luate ca atare, atata cat tin, fara regrete.

    RăspundețiȘtergere
  15. Splendid text. O sa te mai vizitez. tibi

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Cami, oare ce suntem noi fara trecut? Nu stiu daca pierzi intr-adevar prezentul printr-o elogiere a trecutului. Vad ca multa lume este de aceasta parere. Eu parca tind sa-i dau trecutului aceeasi importanta ca si prezentului. Din punct de vedere filozofic viitorul nu exista. Doar trecutul si prezentul! Cred ca le dau ambelor aceeasi importanta...si daca as elogia prezentul, in fond as elogia tot trecutul pentru ca in momentul in care am inceput sa scriu, prezentul despre care vroiam sa filozofez este deja trecut! Deci cum oricum o intorci, de trecut nu scapi! Si hai sa-ti spun ceva. Eu am eclipsat (sau am incercat) trecutul timp de 10 ani, ca un copil indaratnic care-si acopera urechile ca sa nu auda ce i se spune. Rareori ma copleseau amintiri si-mi tasneau lacrimi din ochi ca fantanile arteziene. Acum parca ma simt in stare sa-l prelucrez, sa-l elogiez, sa-l blestem depinzand doar de starea in care ma aflu. Si ma bucur mult pentru asta.
    Si mai mult ma bucur sa te regasesc aici pe planeta mea si-ti multumesc pentru cuvinte! Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  17. @ Tibi, ma bucur mult ca ti-a placut. Si-ti multumesc! Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  18. Eu cred ca exista numai clipa de acum, secunda asta, trecutul a fost candva si el o clipa prezenta, ce vroiam eu sa zic e ca atunci cand atentie iti e indreptata spre ce a fost nu poti sa faci nimic in clipa prezenta, fiindca ea e inlocuita de cea trecuta, astfel ca nu se poate crea un viitor nou daca nu porfitam de "acum" pentru a inainta. Dar sunt de acord cu tine ca trecutul nu trebuie ingropat asa undeva si ignorat complet, in fond el ne-a adus aici si sigur avem o multime de lucruri de invatat de acolo.

    :) O zi faina!

    RăspundețiȘtergere
  19. @Cami sunt de acord ca trebuie traita clipa...altfel ne trezim batrani privind inapoi si realizam ca nu am trait! Si tie o zi superba!

    RăspundețiȘtergere