marți, 6 aprilie 2010

Upanishad 0,3

Spune-mi pana unde m-ai urma si-ti voi spune cat de mult ma iubesti

15 comentarii:

  1. iubirea...ce este iubirea...exista iubirea...vorbim in fiecare zi despre "ea" fara sa stim ce este...nu ar trebuii sa fie simtita la fel de toata lumea?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred ca o putem simtii toti la fel...pentru ca suntem prea diferiti. Unii oameni iubesc cu capul altii cu inima...
    Dar avem toti ceva in comun: asteptam aceleasi lucruri de la o iubire adevarata. Si suntem devorati de aceeasi deceptie daca nu ni se implinesc dorintele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cat de diferit gandesc oamenii legat de iubire! Si totusi a urma pe cel drag inseamna actul suprem...daca trebuie sa ii arati dragostea ta asta e calea. Dar totusi daca vei face si acest act final nu privezi pe altii de darurile pe care le poti oferi mai departe? Nu pui piedica unei alte sanse de a cunoaste iubirea, intr-o alta forma, care tot iubire se numeste?

    RăspundețiȘtergere
  4. Daniela, insusi gandul ca ar mai putea exista o alta iubire dupa iubire, raspunde la intrebare. Inseamna ca nu ti-ai urma iubitul pana la capat, deci nu-l iubesti in infinit.
    Doar atunci cand stii ca "maine" nu exista esti apta pentru o iubire fara prejudecati.

    RăspundețiȘtergere
  5. Întâmplător am avut o frază similară pentru a exprima nişte sentimente trecute, ceva de genul "aş merge până la capătul pământului" şi da, atunci când poţi conştientiza existenţa unui "mâine", nu iubşti total...
    O fi o himeră sau ceva indus iubirea asta totală, dar se mai şi întâmplă...Întrebarea ar fi: oare de câte ori într-o viaţă? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Rontziki Dragostea adevarata sau totala ne obliga sa gandim in entitati.
    Marcello Mastroianni spunea ca nu exista nimic mai frumos in viata decat sa te distrugi din dragoste.
    In ceea ce priveste intrebarea ta "oare de cate ori intr-o viata?" am dat deja un raspuns aici: http://din-inima-pestelui.blogspot.com/2010/03/dragostea-o-nesfarsita-cautare.html

    RăspundețiȘtergere
  7. ''Spune-mi pana unde m-ai urma...''

    Neeeah... Mai potrivit si mai direct ar fi ''Spune-mi pana in ce hal m-ai suporta''. Gras? Fara bani? Asasin? Ciung? Fara 2 ochi?

    Cam asa as vedea eu problema.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Moretta Daca vrei sa o iei mai superficial, merge si asa. "Pana unde m-ai urma" se poate interpreta si metaforic daca asa doresti. In cazul acesta se potrivesc si toate membrele posibile, lipsa banilor, fire de par in nas etc. etc. ;-)

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi s-a pus o întrebare asemănătoare cu această frază... Am scotocit adânc în suflet dar n-am ştiut ce să răspund...
    P.S. Primitor aici la tine. O zi însorită să ai!

    RăspundețiȘtergere
  10. Iubind, esti puternic. Puternic fiind, poti merge pana la capat...

    RăspundețiȘtergere
  11. @Mihaela In fata dragostei si a mortii suntem toti neputinciosi si fara raspuns. Merci de vizita! Te mai astept!

    @Anonim Macar sa fie cum spui tu!

    RăspundețiȘtergere
  12. M-am gandit la moarte cand am scris "act final". Nu merg in tandem cu aceasta idee de a-l urma pe cel iubit. Iubirea poate sa dainuie sub alta forma: un copil, de exemplu. De aceea este discutabila tema masurarii iubirii. Cumva pare extrem si nerealist. Mai scria moretta ceva ce mi-a atras atentia: sa accepti cum sunt eu, sa te suport asa cum esti tu, inseamna, asa cum au demonstrat timpurile trecute, ca este iubire.
    Te mai intreb: nu este egoism sa pretinzi un astfel de standard? Tu cum iubesti, cel care "pleci" si vrei sa fii urmat?

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Daniela Un copil ar putea insemna actul suprem al unei iubiri doar daca ar fi nevoie de iubire pentru a-l face...dar nu este nevoie. Sa faci un copil este un act pamantean, animalic. Ca interpretam noi mai mult in acest copil, ca-l facem simbolul dragostei noastre este alta treaba...
    Exact asta este problema...suntem atat de realisti si prinsi in cotidian incat ne pare pana si iubirea totala o himera.
    Ceea ce a scris Moretta si ai citat tu, este mult prea pamantean. Am scris despre asta in "apatie conjugala". Este renuntarea la vise si renuntarea la sine. A se complace intr-un "ma accepti" si "te suport" este nedemn de o iubire. Este hibernare, nu dragoste!
    Ca raspuns la ultima intrebare completez sus cu un nou Upanishad.
    Si ai dreptate...este foarte discutabila masurarea iubirii. O vedem chiar aici in comentarii! ;-)

    RăspundețiȘtergere
  14. Fiecare cunoaste in mod diferit iubirea, insa cred ca nu toti avem parte in viata de ea...tu stii ca ma numar printre norocosii care au intalnit o...si sa raspund sincer as merge oriunde pt el...atat timp cat iubesti intrebarile de genul cine pe cine urmeaza...care se sacrifica de fapt nu dezvaluie decat nesiguranta

    RăspundețiȘtergere
  15. @Ionela, stiu. Cred si eu ca multi nu stiu cu ce se mananca dragostea. Dar astia macar nu imbatranesc asa repede!

    RăspundețiȘtergere