luni, 12 septembrie 2011

Upanishad 2,3

Iubirea cea mai mare este iubirea neamplinita, cea visata, cea pe care nu am avut timp sa o murdarim...
Publicat de la 16:49

11 comentarii:

  1. pentru ca e idealizata tocmai datorita faptul ca este neimplinita :)

    RăspundeţiŞtergere

  2. si atunci de unde dorinta asta de a o trai, stiind ca nu poate atinge niciodata asteptarile?

    RăspundeţiŞtergere

  3. Cea mai mare...e relativ...să-i zicem cea mai intensă, pentru că cea mai mare poate însemna mai mult, inclusiv rezistenţa în timp, în ciuda faptului că "avem" o iubire :)
    Cred că cea neîmplinită este ceva mai intensă, dar de scurtă durată, şi rămâne într-adevăr pură, neatinsă de cotidian...
    Bine ai revenit ;)

    RăspundeţiŞtergere

  5. @Rontziki sunt de acord si cu intensa!;-)

    RăspundeţiŞtergere

  6. @Lavi merci pt. vizita! Te mai astept!

    RăspundeţiŞtergere

  7. Este vorba despre o iubire neconsumata, insa "fiarta"...

    RăspundeţiŞtergere

  8. iubirea cea mai mare este iubirea despre care ti-e imposibil sa scrii

    RăspundeţiŞtergere

  9. Iubire despre care nu poti scrie nu exista...

    Ti-as da dreptate doar daca am discuta la persoana a treia, si as face-o cu vorbele lui Pahor: "(...) moartea si dragostea nu suporta martori." Dar discutand despre dragostele noastre traite sau visate...altfel bate vantul!

    Te mai astept!

    RăspundeţiŞtergere

  10. Of, dragostea asta, nucleul vietii noastre, poate fi implinita si, in acelasi timp, cea mai puternica forta a naturii. Stii cand?! Cand esti mama sau tata! ;) Ai putea spune ca este cea pe care nu am avut CUM sa o murdaresc.
    Te imbratisez!
    P.S.: Mi-era dor de tine!:P

    RăspundeţiŞtergere

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)